Muzica


Get a playlist! Standalone player Get Ringtones

luni, 12 ianuarie 2009

De ce TRIST?

Am sa incep cu o intrebare al carei format este prea comun... dar, pe cat de comun si simplu este, pe mine o sa ma ajute sa pot sa scriu... Chiar si subiectul despre care vreau sa discut este foarte comun. Eu, spre exemplu m-am intrebat de mai multe ori de ce oamenii sunt tristi. Asadar... de ce sunt oamenii tristi?

... poate pentru ca li s-a terminat doza, alocata pentru luna sau saptamana respectiva, de endorfine, poate le-a murit motanul sau poate si-au prins degetul in usa? Cineva poate sa fie trist pentru ca altcineva este vesel...

...si sunt trist (asa cum spunea CINEVA) si aparent nu am nici un motiv... as vrea foarte mult sa am unul... Sa fiu trist pentru ca a mai aparut o zgarietura pe chitara mea sau pentru ca nu am bani, sau pentru ca nu am mai facut sex de nu stiu cate luni, sau pentru ca sunt racit... Nu am asa ceva... sunt trist si gata. De fapt am motiv, dar mi-i frica sa il accept. Sta acolo tintuit intr-o parte a creierului pentru ca cealalta parte nu il lasa sa iasa afara si sa imi spuna ca am mult de munca pentru a nu mai fi trist... nu munca ci "munca"... atat de mult de "munca" incat nu imi pot inchipui daca o sa pot vreodata sa o duc la bun sfarsit cu toate ca vreau si cu toate ca stiu ca asta este scopul meu "aici".

.. si este luni...Tocmai cand vroiam sa spun ca "am intarziat putin cu tristetea. inca nu s-a facut o melodie care sa se numeasca "Gloomy Monday"" Mi-am adus aminte ce bun este internetul si am descoperit ca s-a facut. Foarte linistitor... deci nu sunt singurul intarziat...

...si nu stiu cum este la voi .. cei care o sa cititi... dar la mine vine o perioada pe luna cand sunt trist... sau macar simt ca vreau sa fiu trist cu toate ca sunt in orash la o bere... sau borasc in buda de la prea multa "capsunata". De la o vreme am facut o asociere a acestei stari cu probleme lunare ale femeilor si cred ca am sa-i zic "Ciclul Menstrual Neregulat al Sufletului". Cu toate ca in comun nu au decat faptul ca se intampla decat o data pe luna...cred ca sunt motivat macar putin sa ii spun asa...

...si, dupa cum am mai zis, cateodata vreau sa am starea despre care va tot bat la cap. Iarasi intrebarea care nu are sfarsit DE CE?
Deoarece... este starea cand de obicei sunt singur, in casa, ascultand muzica si gandindu-ma la mine. Nu la mine ca DIMA, la mine ca fiinta, ca de fapt asta-i marea noastra intrebare... iar asta-i partea cea mai tare a tristetii... te face sa te gandesti la ceea ce te face trist... dar ce te face trist? Incercati urmatoarea reteta si o sa vedeti:



Reteta:

*putina singuratate
*o singura intrebare ( pentru a avea efect mai mare puteti sa va puneti mai multe. Spre exemplu: Cine sunt Eu? ( ma rog ... eu sunt Dima, asta k sa nu primesc comentariu cu numele meu in el) De Ce? si tot asa mai departe)
*niste muzica (optional si nici intr-un un caz liviu guta sau salam sau ce mai era)
NOTA: reteta poate fi modificata, adaugita, taiata... in functie de persoana si gusturi.

... va asigur k daca incercati o sa aveti parte de o mica doza de "Suicide Tuesday"... care nu va va face nici un rau ci doar o sa va ridice putin aripile...

VA DORESC TUTUROR SA FITI TRISTI!!!

6 comentarii:

  1. oki... eu nu sunt trista pentru ca eu nu vreau sa fiu trista, desi si eu le urez oamenilor sa fie tristi.
    raspunsul meu la intrebarea de ce sunt oamenii tristi este pentru ca oamenii se tem de fericire, se tem sa accepte prea multa fericire si se complac in a trai tristi, pentru ca deja s-au obisnuit cu asta.
    maimutzo, tu esti un om fericit, care la un moment dat ajunge la prea plin, se teme de ce poate urma si atunci alege sa fie trist, cateva zile pe luna, ca un ciclu neregulat.

    RăspundețiȘtergere
  2. suntem tristi pentru ca vrem sa fim tristi, pentru ca suntem atat de departe unii de altii. nu fizic,desigur,doar doamna de la metrou care ma pipaie pe fund n-ar putea fi cu mult mai aproape de mine...:-" de fapt suntem prea preocupati de noi insine ca sa ne dam seama ca exista o tona de lucruri si de oameni in jurul nostru care merita. atentie,dragoste,o bataie pe umar si lucruri de astea. de cand nu te-ai mai uitat cu atentie in jur,dragul meu inner-directed?

    RăspundețiȘtergere
  3. de ce trist? stau si ma intreb, cum cineva ca tine poate sa puna in discutie un asemenea subiect foarte delicat, mai ales ca tu nu stii ce e tristetea. poate ca stii sa provoci tristetea .. aste e altceva.
    suntem tristi pentru ca, noi ne batem joc unii de altii si dupa aceea, ne punem in fata pc-ului, deschidem blog-ul personal si ne apucam sa filosofam pe marginea ... tristetii !!
    tu, creatorule de blog, de ce esti trist? noi de ce suntem tristi? oare tu "tristule" ce ai facut sa eviti tristetea ta si a celor din jur? nimic! ai stat cu mana in buzunar si te-ai multumit sa dai din umeri si sa provoci .. tristete.
    alexandra, tu de ce crezi ca acest creator de blog este trist? poate pentru ca nu ii mai ajunge iubirea si cauta iubire acolo unde ar putea sa gaseasca numai .. tristete? eu zic ca ca el nu este trist! e doar .. un trist inchipuit! altfel cum poti sa provoci tristete!

    RăspundețiȘtergere
  4. de ce "cineva ca mine"? nu sunt om .. nu am dreptul sa pun in discutie un asemenea subiect?


    daca ai fi mai luminat la minte ti-ai fi dat seama k tristetea de care vorbesc eu este o metafora.

    nu vreau sa te jignesc....
    te-as ruga, daca vrei desigur, sa-ti insiri si tu gandurile apropo de acest subiect... si sa-mi demonstrezi una sau cealalta.

    RăspundețiȘtergere
  5. tristetea...un subiect delicat,de ce suntem tristi?Poate ptr ca tanjim dupa lucruri pe care nu le mai avem sau poate ptr ca am uitat sa zambim,sa privim in jur...Uneori suntem atat de egoisti!si uitam sa ne bucuram de lucrurile cu adevarat frumoase si atunci apare tristetea,o tristete falsa

    RăspundețiȘtergere
  6. ma gandesc la un tablou prins ingrijit in rama si asezat armonic pe perete...cam asa simt eu cele citite...cat despre tristete,eu cred ca foloseste doar daca trezeste constiinta ori pregateste omul sa nu dea c picioru(si de data asta,nu-i asa?)in ceva in esenta important...asadar, tristetea e buna cu masura, prea multa doar ofileste

    RăspundețiȘtergere