De Ce SEX?

Cred ca sunteti destul de mari ca sa stiti de ce ...


:D

Intrebare 1

De ce nu-i frumos sa intrebi cati ani are o femeie?

De ce TRIST?

Am sa incep cu o intrebare al carei format este prea comun... dar, pe cat de comun si simplu este, pe mine o sa ma ajute sa pot sa scriu... Chiar si subiectul despre care vreau sa discut este foarte comun. Eu, spre exemplu m-am intrebat de mai multe ori de ce oamenii sunt tristi. Asadar... de ce sunt oamenii tristi?

... poate pentru ca li s-a terminat doza, alocata pentru luna sau saptamana respectiva, de endorfine, poate le-a murit motanul sau poate si-au prins degetul in usa? Cineva poate sa fie trist pentru ca altcineva este vesel...

...si sunt trist (asa cum spunea CINEVA) si aparent nu am nici un motiv... as vrea foarte mult sa am unul... Sa fiu trist pentru ca a mai aparut o zgarietura pe chitara mea sau pentru ca nu am bani, sau pentru ca nu am mai facut sex de nu stiu cate luni, sau pentru ca sunt racit... Nu am asa ceva... sunt trist si gata. De fapt am motiv, dar mi-i frica sa il accept. Sta acolo tintuit intr-o parte a creierului pentru ca cealalta parte nu il lasa sa iasa afara si sa imi spuna ca am mult de munca pentru a nu mai fi trist... nu munca ci "munca"... atat de mult de "munca" incat nu imi pot inchipui daca o sa pot vreodata sa o duc la bun sfarsit cu toate ca vreau si cu toate ca stiu ca asta este scopul meu "aici".

.. si este luni...Tocmai cand vroiam sa spun ca "am intarziat putin cu tristetea. inca nu s-a facut o melodie care sa se numeasca "Gloomy Monday"" Mi-am adus aminte ce bun este internetul si am descoperit ca s-a facut. Foarte linistitor... deci nu sunt singurul intarziat...

...si nu stiu cum este la voi .. cei care o sa cititi... dar la mine vine o perioada pe luna cand sunt trist... sau macar simt ca vreau sa fiu trist cu toate ca sunt in orash la o bere... sau borasc in buda de la prea multa "capsunata". De la o vreme am facut o asociere a acestei stari cu probleme lunare ale femeilor si cred ca am sa-i zic "Ciclul Menstrual Neregulat al Sufletului". Cu toate ca in comun nu au decat faptul ca se intampla decat o data pe luna...cred ca sunt motivat macar putin sa ii spun asa...

...si, dupa cum am mai zis, cateodata vreau sa am starea despre care va tot bat la cap. Iarasi intrebarea care nu are sfarsit DE CE?
Deoarece... este starea cand de obicei sunt singur, in casa, ascultand muzica si gandindu-ma la mine. Nu la mine ca DIMA, la mine ca fiinta, ca de fapt asta-i marea noastra intrebare... iar asta-i partea cea mai tare a tristetii... te face sa te gandesti la ceea ce te face trist... dar ce te face trist? Incercati urmatoarea reteta si o sa vedeti:



Reteta:

*putina singuratate
*o singura intrebare ( pentru a avea efect mai mare puteti sa va puneti mai multe. Spre exemplu: Cine sunt Eu? ( ma rog ... eu sunt Dima, asta k sa nu primesc comentariu cu numele meu in el) De Ce? si tot asa mai departe)
*niste muzica (optional si nici intr-un un caz liviu guta sau salam sau ce mai era)
NOTA: reteta poate fi modificata, adaugita, taiata... in functie de persoana si gusturi.

... va asigur k daca incercati o sa aveti parte de o mica doza de "Suicide Tuesday"... care nu va va face nici un rau ci doar o sa va ridice putin aripile...

VA DORESC TUTUROR SA FITI TRISTI!!!

De ce BLOG?

 La inceput eram foarte impotriva blog-urilor... si asta se datoreaza faptului ca citisem niste prostii de bloguri, iar prin inductie am hotarat ca toate-s asa... In ultimul timp am avut parte de mai multe lecturi chiar destul de reusite prin intermediul blog-urilor... si , chiar daca nu ma prea simt pregatit sa-mi astern gandurile in modul asta, am hotarat totusi sa o fac... si am facut-o. 

   Aici o sa scriu despre ce ma doare , despre ce imi place si ce nu imi place, despre ce le place unora si altora, despre ce nu le place unora sau altora, despre metehne omenesti, masti si ziduri, vremea de afara, despre muzica, filme si teatru, carti, oameni si neoameni... 

    Eu sant DIMA, si datorita faptului k de obicei sunt o persoana destul de inchisa si egoista...am sa scriu mai mult pentru mine... iar dintre cei care vor citi... unii oameni vor fi uimiti, altii nu vor fi, iar ceilalti ma vor ignora... ei... si mare lucru...  

   Phew... am inceput atat de entuziasmat incat mi-i frica sa nu irosesc totul din primele 2 posturi... deci GATA. 

Kadath

...orasul unde zeii domnesc... 

    In nuvela lui H.P Lovecraft  "The Dream-Quest of Unknown Kadath", Kadath era locul unde cei mai vechi zei ai pamantului isi duceau traiul... Acest orash ii apare in vis unui anumit Carter, care doreste sa ajunga acolo. In ciuda faptului k nimeni numai fusese in acel loc si ca zeii nu doresc musafiri nepoftiti, el se porneste in cautarea orasului. Dupa multe peripetii si pericole el ajunge unde a dorit, dar orasul era gol... 

Acum am sa bag un citat:

    "After an exhilarating flight, Carter arrives at last at the abode of the gods, but finds it empty. Finally a great procession arrives with much fanfare, led by a man who explains to Carter that the gods of earth have seen the city of Carter's dreams and decided to make it their home, and have thus abandoned Kadath. The gods walk no more in the ways of gods, and have become instead mere denizens of the jewelled city Carter had glimpsed in his dreams. The pharaoh commands Carter to find this city, so that the natural order might be restored. "It is not over unknown seas," he says, "but back over well-known years that your quest must go; back to the bright strange things of infancy and the quick sun-drenched glimpses of magic that old scenes brought to wide young eyes. For know you, that your gold and marble city of wonder is only the sum of what you have seen and loved in youth.... These things you saw, Randolph Carter, when your nurse first wheeled you out in the springtime, and they will be the last things you will ever see with eyes of memory and of love." This mysterious man then reveals his identity—he is Nyarlathotep , the Crawling Chaos, the emissary of the Other Gods who dwell in the blackness of space."

Pentru mine Kadath este un simbol al perfectiunii imperfecte, un simbol al infinitului, al posibilitatilor, al dorintei... 

Totul este posibil, iar dupa ce acel "tot" este posibil, apare un alt "tot" care si acela este posibil...